Perioada asta de vreme rece, "iarnă trecută dar care acum îşi arată colţii" parcă mă deprimă... pe lângă faptul că sunt foarte răcită, nu am chef de nimic, sunt slăbită şi fizic, şi psihic. Urăsc perioada asta rău de tot! Abia aştept să fie iar vară, să simt razele soarelui că-mi arde pielea, să văd lumea îmbrăcată cât mai lejer... of, parcă nu mai vine odată şi vremea asta! Deci să mai zic ce-am mai făcut eu în perioada asta...
Sesiunea a trecut cu bine, parcă mi-e dor de nopţile cu dozaj de cafea, ţigări, Pepsi şi multă toceală :)) Oricum or să urmeze iar şi nu-mi va mai fi dor de ele atunci :)
Drumurile Arad-Timişoara... ha! Acum mi-am amintit de o vorbă a unei persoane: "Ai să vezi tu ce-ai să urăşti drumul ăsta!" Şi cam aşa e... ori cu trenul, ori cu maşina... e groaznic de plictisitor... dar plictiseala asta trece e cumva ciudată. Adică nu e d-aia că vai nu am stare, nu am ce face... pur şi simplu sunt nerăbdătoare să ajung la destinaţie şi mă gândesc pe tot drumul oare ce minuni mă mai aşteaptă zilele astea aici ? (Atât în Arad, cât şi în Timişoara) Îmi sunt dragi mai nou ambele oraşe. Dar tot Aradul va rămâne oraşul de suflet! :P
Ah, mi-am amintit acum o fază foarte tare de aseară :)) Mă sună un prieten foarte bun, my brother leo, care nu e român, şi mă pune să-i scriu un mesaj de noapte bună în română, ce mi-ar plăcea mie să primesc, ca el să-l trimită la o tipă! Şi mă pun eu frumos, pe la ora 23.00 să scriu un fel de poezii... :)) I-am scris 2, să-i trimită şi-n seara următoare. M-am distrat copios pe ce-a ieşit, dar mi-am dat seama că nici eu nu ştiam ce inspiraţie am la ora aia şi m-am şi bucurat că l-am ajutat pe tip! :)
În rest, ce-aş mai putea spune? Ah, criza asta financiară se simte tot mai tare pe toate planurile şi la tot mai mulţi oameni... nu mai trece odată? Că m-am săturat de datorii şi feţele posomorâte care mă înconjoară... oricât de mult încerc eu să fiu pozitivă, să încerc să le aduc zâmbetul pe buze şi celorlaţi ( de parcă eu n-aş fi în aceeaşi situaţie :)) ) nici o şansă... fiecare e adâncit în problemele sale financiare. Sper să treacă cât mai curând!Şi cam atât cu scrisul pentru azi :)
Sesiunea a trecut cu bine, parcă mi-e dor de nopţile cu dozaj de cafea, ţigări, Pepsi şi multă toceală :)) Oricum or să urmeze iar şi nu-mi va mai fi dor de ele atunci :)
Drumurile Arad-Timişoara... ha! Acum mi-am amintit de o vorbă a unei persoane: "Ai să vezi tu ce-ai să urăşti drumul ăsta!" Şi cam aşa e... ori cu trenul, ori cu maşina... e groaznic de plictisitor... dar plictiseala asta trece e cumva ciudată. Adică nu e d-aia că vai nu am stare, nu am ce face... pur şi simplu sunt nerăbdătoare să ajung la destinaţie şi mă gândesc pe tot drumul oare ce minuni mă mai aşteaptă zilele astea aici ? (Atât în Arad, cât şi în Timişoara) Îmi sunt dragi mai nou ambele oraşe. Dar tot Aradul va rămâne oraşul de suflet! :P
Ah, mi-am amintit acum o fază foarte tare de aseară :)) Mă sună un prieten foarte bun, my brother leo, care nu e român, şi mă pune să-i scriu un mesaj de noapte bună în română, ce mi-ar plăcea mie să primesc, ca el să-l trimită la o tipă! Şi mă pun eu frumos, pe la ora 23.00 să scriu un fel de poezii... :)) I-am scris 2, să-i trimită şi-n seara următoare. M-am distrat copios pe ce-a ieşit, dar mi-am dat seama că nici eu nu ştiam ce inspiraţie am la ora aia şi m-am şi bucurat că l-am ajutat pe tip! :)
În rest, ce-aş mai putea spune? Ah, criza asta financiară se simte tot mai tare pe toate planurile şi la tot mai mulţi oameni... nu mai trece odată? Că m-am săturat de datorii şi feţele posomorâte care mă înconjoară... oricât de mult încerc eu să fiu pozitivă, să încerc să le aduc zâmbetul pe buze şi celorlaţi ( de parcă eu n-aş fi în aceeaşi situaţie :)) ) nici o şansă... fiecare e adâncit în problemele sale financiare. Sper să treacă cât mai curând!Şi cam atât cu scrisul pentru azi :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu