Ieri, mergând spre Timişoara la un examen, am asistat la o chestie drăguţă pe tren. Când mi-am scos cursurile să mai citesc o ultimă dată toată materia, pe tren s-a urcat o familie: mama, tata şi fetiţa. Fiind foarte devreme dimineaţa, părinţii probabil că nu au trezit-o să o pregătească de călătorie decât foarte târziu, că la un moment dat, înainte să plece trenul au schimbat-o de pijama, au pieptănat-o şi i-au dat să mănânce. Fetiţa mergea pentru prima dată cu un Intercity:) Şi i-a plăcut mai mult decât cu un tren din acela de pe vremuri, murdar. Zicea că parcă merge cu tirul, aşa se aude :))
Ei şi vine la un moment dat controlorul. Fetiţa îi întinse 2 bilete: Al tatălui şi al mamei. După ce le-a compostat, controlorul o întreabă unde e biletul ei. Ea îi întinde un bilet şi spune: "Aici!". "Şi al mamei unde e biletul?" Fetiţa îi arată celălalt bilet. "Şi al tatălui?" Fetiţa s-a blocat. :))
Controlorul văzând că fetiţa nu prea înţelege ce se întâmplă, îi spuse că dacă tatăl nu are bilet, trebuie să-l dea jos din tren. Fetiţa spuse că nu, că şi biletul lui e în mâna ei. Când controlorul cu chef de a se mai distra puţin, îi explică faptul că dacă are doar 2 bilete, cineva trebuie să fie dat jos din tren în staţia următoare pentru că nu are bilet. "O dăm pe mami atunci jos!" , "NUUU!" , "Îl dăm pe tati jos?" , "Nu!" , "Atunci te lăsăm pe tine la staţia următoare că tu nu ai bilet!" şi sărăcuţa fetiţă începu să plângă... Degeaba îi explică acel controlor că glumea cu ea, că nu mai avea nici un rost. Şi a reuşit totuşi tăticul să o calmeze, dându-i indicaţii ce să-i spună controlorului data viitoare când trece pe lângă ei.
Reîntorcându-se controlorul, o întrebă pe fetiţă dacă mai e supărată pe el, iar fetiţa, foarte drăguţă îi răspunse:"Nu mai sunt supărată! Dar să vă explic: Eu am doar 4 ani jumate şi nu-mi trebuie bilet încă!" ... Această întâmplare mi-a mai înseninat ziua puţin... aşa, de dimineaţă înainte de examen. Mi-am citit liniştită apoi cursurile, şi am spus că mai încerc să mă liniştesc, închizând ochii jumate de oră până ajungeam în Timişoara. Am aţipit puţin, şi la un moment dat, la tipa care stătea în faţa mea i-a sunat telefonul :" Noapte cruntă de beţie, ................." Aşa m-am speriat :))........ Eh, dar am sărit în sus dintr-o dată. Mi-a trecut tot somnul... Şi am coborât din tren şi cu zâmbetul pe buze, binedispusă după aceste întâmplări şi pregătită de a intra în examen! :)
Ei şi vine la un moment dat controlorul. Fetiţa îi întinse 2 bilete: Al tatălui şi al mamei. După ce le-a compostat, controlorul o întreabă unde e biletul ei. Ea îi întinde un bilet şi spune: "Aici!". "Şi al mamei unde e biletul?" Fetiţa îi arată celălalt bilet. "Şi al tatălui?" Fetiţa s-a blocat. :))
Controlorul văzând că fetiţa nu prea înţelege ce se întâmplă, îi spuse că dacă tatăl nu are bilet, trebuie să-l dea jos din tren. Fetiţa spuse că nu, că şi biletul lui e în mâna ei. Când controlorul cu chef de a se mai distra puţin, îi explică faptul că dacă are doar 2 bilete, cineva trebuie să fie dat jos din tren în staţia următoare pentru că nu are bilet. "O dăm pe mami atunci jos!" , "NUUU!" , "Îl dăm pe tati jos?" , "Nu!" , "Atunci te lăsăm pe tine la staţia următoare că tu nu ai bilet!" şi sărăcuţa fetiţă începu să plângă... Degeaba îi explică acel controlor că glumea cu ea, că nu mai avea nici un rost. Şi a reuşit totuşi tăticul să o calmeze, dându-i indicaţii ce să-i spună controlorului data viitoare când trece pe lângă ei.
Reîntorcându-se controlorul, o întrebă pe fetiţă dacă mai e supărată pe el, iar fetiţa, foarte drăguţă îi răspunse:"Nu mai sunt supărată! Dar să vă explic: Eu am doar 4 ani jumate şi nu-mi trebuie bilet încă!" ... Această întâmplare mi-a mai înseninat ziua puţin... aşa, de dimineaţă înainte de examen. Mi-am citit liniştită apoi cursurile, şi am spus că mai încerc să mă liniştesc, închizând ochii jumate de oră până ajungeam în Timişoara. Am aţipit puţin, şi la un moment dat, la tipa care stătea în faţa mea i-a sunat telefonul :" Noapte cruntă de beţie, ................." Aşa m-am speriat :))........ Eh, dar am sărit în sus dintr-o dată. Mi-a trecut tot somnul... Şi am coborât din tren şi cu zâmbetul pe buze, binedispusă după aceste întâmplări şi pregătită de a intra în examen! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu